Author - madia

Despre sapunuri naturale

Sapunul este cel mai vechi produs de igiena din toate timpurile. Cred ca omul a fost impresionat de parfumul si frumusetea florilor si a incercat cumva sa pastreze aceste calitati si sa se foloseasca de ele. La poalele muntilor pe langa templele unde se aduceau ofrande zeilor si se sacrificau animale, grasimea topita se scurgea pe langa altare se amesteca cu cenusa si apa de ploaie si in timp, se transforma intr-o pasta tare care facea clabuc. Culmea, mai albea si panza. Acestea imi par a fi imprejurarile naturale in care ar fi putut sa apara sapunul. Trebuie sa ne imaginam un templu foarte vechi, unde arderile se produceau frecvent, iar ofrandele ce se aduceau erau animalele cele mai grase, mari si sanatoase. Sa nu lasam impresia ca in cenusa gratarului din curte daca punem apa de ploaie o sa gasim peste putin timp niste bucati de sapun. S-ar putea si asta, dar ceva mai greu. Cred ca multi dintre noi, care am copilarit pe la tara in vacantele de vara la bunici, am aflat de niste flori care se numesc sapunarite (saponaria officinalis) si pe care daca le frecai intre palme cu apa faceau clabuc.  Asa si oamenii, din cele mai vechi timpuri, au incercat diverse plante si grasimi si cel mai important, au observat ca daca isi pastrau igiena corporala se imbolnaveau mai rar. Ajutat de natura, de plante si de inspiratie, omul a cautat sa imbunatateasca sapunul, sa-l faca mai parfumat, sa-i sporeasca puterea de spumare, de curatare si chiar sa-l imbogateasca cu diverse plante, seminte, uleiuri, facand-l leac. Imaginati-va un cautator de ‘’comori vii’’ in padure, adunand, radacini, plante, frunze, seminte, flori, ca sa faca un sapun sau un leac, pentru o comanda speciala de la parintii unei domnite, care ar fi fost frumoasa daca n-ar fi avut niste bubite pe fata.... Dar, cautatorul a continuat si peste cateva mii de ani a descoperit chimia, petrolul si … profitul. Nu a mai contat problema domnitei… Cred ca cele mai bune solutii sunt cele pe care natura ni le pune la dispozitie fara sa distrugem ce este in jurul nostru sau sa cautam in maruntaiele pamantului. Si daca pielea noastra absoarbe orice, de cateva ori mai repede decat stomacul, ar trebui sa avem mare grija si de ce punem pe piele nu numai ce mancam. Obligati si fortati de imprejurari ne intoarcem la mama natura in genunchi, implorand-o sa ne ierte pentru cat rau ii facem, sperand ca inca ne mai iubeste. Sanatate, veselie si clabuc, Echipa Madia Naturalis
Read more...